Limba poloneză sau polonă; este o limbă slavă de vest  vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia. Precedată de rusă și urmată de ucrainiană, este cea de-a doua limbă slavă după numărul vorbitorilor. Astăzi, limba poloneză este limba oficială în Polonia, unde este folosită de 37-38 milioane de vorbitori nativi. Mulți vorbitori locuiesc și în părțile vestice ale Bielerusului și Ucrainei, precum și în Lituania estică, în special în jurul orașului Vilinius. Din cauza emigrației din Polonia, se găsesc milioane de vorbitori în multe țări, cum ar fi Australia, Brazilia, Canada, Regatul Unit și U.S.A. Poloneza este principala reprezentantă a limbilor lehitice, ramură a limbilor slave de vest. S-a dezvoltat pe teritoriul Poloniei actuale în principal din dialectele și graiurile slave vorbite în Polonia Mare și Polonia Mică. Lexicul este în mare parte comun cu cel al limbilor slave învecinate, în special slovaca (ruda cea mai apropiată), cecha, bialorusa și ucrainiana. Limbi înrudite; poloneza face parte din subgrupul limbilor slave, cunoscut sub denumirea de limbi lehitice, în care se includ şi limba pomeriană(aproape dispărută, în afară de un dialect al ei, limba caşubiană) și limba polabă (dispărută sin sec. al XVIII-lea). Rude mai îndepărtate ale limbii poloneze sunt alte limbi slave de vest: limba slovacă, limba cehă, limba sorabă de jos și limba sorabă de sus. Și celelalte limbi slave se aseamănă mai mult sau mai puțin cu limba poloneză. Pentru că poloneza este o limbă indo-europeană, aproape toate limbile europene au ceva comun cu ea. Excepțiile principale sunt limba maghiara și limba finlandeyă, care fac parte din grupul limbilor fino-ugrice, precum și limba bască. Dialecte și graiuri; După al Doilea Razboi Mondial, limba poloneză a devenit mai omogenă, în parte din cauza generalizării învățământului, dar mai ales datorită migrației masive a milioane de cetățeni polonezi din partea estică spre cea vestică, după schimbările teritoriale care au avut loc. Există unele diferențe între dialectele și graiurile poloneze, dar ele sunt foarte mici și înțelegerea dintre vorbitorii acestora nu prezintă niciun fel de probleme. Cel mai bine păstrate dialecte sunt: cel velicopolon, cel malopolon, cel mazovian și cel silezian (uneori considerat ca limbă aparte). Limba caşubiană, care este vorbită în părțile nordice ale statului (voievodatul Pomeria) și are statut de limbă auxiliară, nu este un dialect polonez, ci face parte din sistemul dialectelor pomeriene, fiind unica rămășiță a acestei limbi. Graiul goralilor, aparținător dialectului malopolon, are unele influențe din cultura ciobanilor vlahi. Influența altor limbi; multe limbi au influențat poloneza, în grade diferite. Limbile germanice sunt sursa principală de împrumuturi. În trecut, poloneza a preluat multe cuvinte din limba germană. În prezent, limba engleză este sursa cea mai importantă de neologisme, în special din domeniul informaticii. Dintre celelalte limbi, cele mai multe împrumuturi au provenit din cehă, franceză, gotă, italiană, latină, maghiară, rusă și ucrainiană.